Mesaj de adio elev – maestru: Drum lin Maestre!
2 min read
Sa povestesti despre avocatul Cornel Stan e dificil…Poți sa descrii un răsărit de soare? Sau un apus? Sau zgomotul talazurilor marii care se izbesc de țărm? La fel este și când încerci sa povestesti despre Maestrul Cornel Stan!
Poți încerca, dar e dificil… Și știi de e?
Pentru ca Stan Cornel nu se poveste, Stan Cornel se trăiește!
Eu am stat alături de Cornel cam un an de zile, am fost elevul lui…a fost Maestrul Meu. Am cunoscut avocatul Cornel Stan.
Sala de judecata/ scena, a fost întotdeauna a lui iar el era artistul suprem . Reprezentația incepea înainte de a i se da cuvântul cu un „dans” prin fata părții adverse și doua vorbe „tainice” adresate judecătorului spre consternare aceluiași adversar.
De fapt nu ii spunea mare lucru judecatoruluu, întreba spre exemplu dacă el/avocatul a depus delegația. Dar efectul era magistral! Urma Reprezentația: Unica și inegalabila.
Oricum meciul era câștigat deja de la întrarea în sala. L-am cunoscut și pe omul Cornel Stan. Vorbeam despre poezie și îmi dădea sfaturi despre viata. Le știu și acum și le aplic in „mersul meu”.. Cornel Stan nu se povestește, Cornel Stan se trăiește!
Pentru noi cei care l-am cunoscut acest lucru este evident. Nu știu ce a luat, copil fiind de pe o tava, când, demult, la botez i-a fost pusa in fata…
O fi fost o jucărie, poate si o sticla …, dar sigur a luat mult har, pentru ca altfel nu se poate explica talentul sau unic.
Cornel Stan nu se povestește… Nu… Cornel Stan se trăiește!
Și eu știu lucrul acesta!
Acum, cred ca a plecat pentru ca a vrut sa vadă… ce e cu marea trecere…Sau poate îngerii au avut ceva de împărțit și au avut nevoie de cel mai bun avocat civilist… El nu vrea sa fim triști cu siguranta… Dacă ne-ar vedea plângând cu siguranta ne-ar baga undeva…, cu tonul sau unic, declamator, ridicând brusc tonul in jumătatea frazei.
Lui Mircea îndrăznesc sa cred ca ar fi vrut sa-i spuna: „Capul sus!”. Știe el de ce…
Îmi aduc aminte când ii eram elev și ajungeam la 7.30 la „sala 6” împreună cu celalalt stagiar și striga: „Doua votci pentru caii mei!” Eu ii ziceam:”Maestre, e șapte jumate…” iar îmi striga triumfator: ” Du-te-n ….” Mai grav era ca intram în sala după cele 50 grame de votca care se duceau ca bolovanul în stomac…Dar asta e o alta poveste.
Avem obligația sa nu fim triști acum ca ne a părăsit… Pentru ca l-am iubit, pentru ca ne-a iubit, pentru ca asa vrea el sa se întâmple…
Drum lin, prieten drag printre stele…Drum Lin !
Elev.
